Business și asigurări S.U.A. Secțiunea 547 din Codul falimentului: „Plata preferențială” de 90 de zile
Multe întreprinderi sunt surprinse să afle că există o dispoziție a Codului falimentului, denumită în mod obișnuit „regula plății preferențiale”, care prevede, în general, că, în cazul în care un debitor efectuează o plată către un creditor, iar debitorul declară faliment în termen de 90 de zile după aceea, creditorul poate fi adesea obligat de către Tribunalul falimentului să plătească toate sumele plătite de debitor înapoi în masa falimentului pentru a fi distribuite creditorilor generali. În cazul în care creditorul este un „insider” al debitorului, perioada de timp crește de la 90 de zile la un an. Această regulă se regăsește în secțiunea 547 din Codul falimentului din SUA. Impactul acestei reguli este adesea devastator pentru cei care au primit plăți și le-au vărsat propriilor creditori și nu mai au fonduri pentru a le plăti instanței de faliment.
Câteva excepții generale comune de la regula plății preferențiale sunt:
- Dacă plata a fost făcută ca parte a unui schimb contemporan pentru o nouă valoare dată; sau
- Dacă plata a fost făcută în „cursul obișnuit al activității comerciale” între debitor și creditor (nota: acest lucru a fost uneori considerat ca însemnând că facturile trebuie să fie plătite în perioada de timp cerută pe factură); sau
- Dacă transferul creează o garanție reală mobiliară asupra unei proprietăți achiziționate de către debitor, garantând o nouă valoare dată după semnarea unui contract de garanție care descrie proprietatea ca fiind garantată și dată de către sau în numele părții garantate pentru a permite debitorului să achiziționeze proprietatea și în cazul în care debitorul achiziționează într-adevăr proprietatea.
Există și alte excepții de la regula plății preferențiale, iar această descriere oferă doar cea mai sumară descriere a secțiunii 547 din Codul falimentului și a ansamblului de legi care o înconjoară.
Aceste creanțe pot fi uneori rezolvate prin demonstrarea uneia dintre apărările la creanță sau printr-un compromis cu administratorul judiciar în cadrul unei înțelegeri cu discount. În cazul în care apare această problemă, contactați un avocat cu experiență în tratarea cererilor de plată preferențială.
Textul exact al secțiunii 547 din Codul falimentului, precum și comentariile legislative și normele privind recentele revizuiri de la 1 ianuarie 2005, urmează:
TITLUL 11 – FALIMENTUL
CAPIT OLUL 5 – CREDITORI, DEBITORUL ȘI MOȘTENIREA
SUBCAPITOLUL III – MOȘTENIREA
Secțiunea 547. Preferințe
(a) În prezenta secțiune-
(1) „inventar'” înseamnă bunuri personale închiriate sau furnizate, deținute în vederea vânzării sau închirierii sau care urmează să fie furnizate în temeiul unui contract de servicii, materii prime, lucrări în curs de execuție sau materiale utilizate sau consumate într-o afacere, inclusiv produse agricole, cum ar fi recolte sau animale, deținute în vederea vânzării sau închirierii;
(2) „valoare nouă” înseamnă bani sau valoarea în bani în bunuri, servicii sau credite noi, sau eliberarea de către un cesionar a unei proprietăți transferate anterior către un astfel de cesionar într-o tranzacție care nu este nici nulă, nici anulabilă de către debitor sau de către administratorul judiciar în temeiul oricărei legi aplicabile, inclusiv veniturile unei astfel de proprietăți, dar nu include o obligație înlocuită pentru o obligație existentă;
(3) „creanță” înseamnă dreptul la plată, indiferent dacă acest drept a fost sau nu câștigat prin executare; și
(4) o datorie pentru un impozit este născută în ziua în care acest impozit este plătibil ultima dată fără penalități, inclusiv orice prelungire.
(b) Cu excepția cazului în care se prevede la subsecțiunea (c) din prezenta secțiune, administratorul judiciar poate anula orice transfer al unui interes al debitorului în bunuri-
(1) către sau în beneficiul unui creditor;
(2) pentru sau în contul unei datorii anterioare datorate de debitor înainte ca un astfel de transfer să fi fost efectuat;
(3) efectuat în timp ce debitorul era insolvabil;
(4) efectuat-
(A) la sau în termen de 90 de zile înainte de data depunerii petiției; sau
(B) între nouăzeci de zile și un an înainte de data depunerii petiției, în cazul în care un astfel de creditor la momentul unui astfel de transfer era un inițiat; și
(5) care permite unui astfel de creditor să primească mai mult decât ar fi primit dacă-
(A) cazul ar fi fost un caz în temeiul capitolului 7 din prezentul titlu;
(B) transferul nu ar fi fost făcut; și
(C) un astfel de creditor a primit plata unei astfel de datorii în măsura prevăzută de dispozițiile prezentului titlu.
(c) Administratorul judiciar nu poate anula, în temeiul prezentei secțiuni, un transfer-
(1) în măsura în care un astfel de transfer a fost-
(A) intenționat de către debitor și creditorul către sau în beneficiul căruia a fost efectuat transferul să fie un schimb contemporan pentru o nouă valoare dată debitorului; și
(B) de fapt un schimb substanțial contemporan;
(2) în măsura în care un astfel de transfer a fost-
(A) în plata unei datorii contractate de debitor în cursul normal al activității comerciale sau al afacerilor financiare ale debitorului și ale cesionarului;
(B) efectuat în cursul normal al activității comerciale sau al afacerilor financiare ale debitorului și ale cesionarului; și
(C) efectuat în conformitate cu condițiile comerciale obișnuite;
(3) care creează o garanție reală mobiliară asupra bunurilor achiziționate de către debitor-
(A) în măsura în care o astfel de garanție reală mobiliară garantează o nouă valoare care a fost-
(i) dată la sau după semnarea unui contract de garanție care conține o descriere a acestor bunuri ca garanție;
(ii) dată de către sau în numele părții garantate în temeiul unui astfel de acord;
(iii) dată pentru a permite debitorului să dobândească o astfel de proprietate; și
(iv) utilizată de fapt de către debitor pentru a dobândi o astfel de proprietate; și
(B) care este perfectată în sau înainte de 20 de zile de la data la care debitorul primește posesia unei astfel de proprietăți;
(4) către sau în beneficiul unui creditor, în măsura în care, după un astfel de transfer, un astfel de creditor a dat o nouă valoare debitorului sau în beneficiul acestuia-
(A) care nu este garantată de o garanție reală mobiliară altfel inevitabilă; și
(B) în contul acestei valori noi, debitorul nu a făcut un transfer inevitabil în alt mod către sau în beneficiul unui astfel de creditor;
(5) care creează o garanție reală mobiliară perfectibilă asupra unui stoc sau a unei creanțe sau a produselor acestora, cu excepția cazului în care suma tuturor acestor transferuri către cesionar a cauzat o reducere, la data depunerii cererii și în detrimentul altor creditori care dețin creanțe negarantate, a oricărei sume cu care datoria garantată de o astfel de garanție reală a depășit valoarea tuturor garanțiilor reale pentru o astfel de datorie la data cea mai recentă –
(A)(i) în ceea ce privește un transfer la care se aplică subsecțiunea (b)(4)(A) din prezenta secțiune, cu 90 de zile înainte de data depunerii petiției; sau
(ii) în ceea ce privește un transfer căruia i se aplică subsecțiunea (b)(4)(B) din prezenta secțiune, cu un an înainte de data depunerii petiției; sau
(B) data la care a fost acordată pentru prima dată o nouă valoare în temeiul contractului de garanție care creează o astfel de garanție reală;
(6) care reprezintă stabilirea unui drept de retenție legal care nu poate fi anulat în temeiul secțiunii 545 din prezentul titlu;
(7) în măsura în care un astfel de transfer a fost o plată de bună-credință a unei datorii către un soț, un fost soț sau un copil al debitorului, pentru pensia alimentară, întreținerea sau susținerea unui astfel de soț sau copil, în legătură cu un acord de separare, o hotărâre de divorț sau o altă hotărâre a unei instanțe judecătorești, o hotărâre luată în conformitate cu legislația unui stat sau a unui teritoriu de către o unitate guvernamentală sau un acord de reglementare a proprietății, dar nu în măsura în care o astfel de datorie-
(A) este cedată unei alte entități, în mod voluntar, prin efectul legii sau în alt mod; sau
(B) include o datorie desemnată drept pensie alimentară, de întreținere sau de întreținere, cu excepția cazului în care o astfel de datorie este de fapt de natura unei pensii alimentare, de întreținere sau de întreținere; sau
(8) dacă, într-un caz intentat de un debitor persoană fizică ale cărui datorii sunt în principal datorii de consum, valoarea agregată a tuturor bunurilor care constituie sau sunt afectate de un astfel de transfer este mai mică de 600 de dolari.
(d) Administratorul judiciar poate anula un transfer al unui interes în proprietatea debitorului transferat către sau în beneficiul unei fideiusiuni pentru a asigura rambursarea unei astfel de fideiusiuni care a furnizat o cauțiune sau o altă obligație pentru a dizolva un privilegiu judiciar care ar fi putut fi anulat de către administratorul judiciar în temeiul subsecțiunii (b) din prezenta secțiune. Răspunderea unei astfel de cauțiuni sau a unei astfel de obligații va fi achitată în limita valorii bunurilor recuperate de către administratorul judiciar sau a sumei plătite administratorului judiciar.
(e)(1) În sensul prezentei secțiuni-
(A) un transfer de bunuri imobile, cu excepția accesoriilor fixe, dar inclusiv interesul unui vânzător sau al unui cumpărător în temeiul unui contract de vânzare de bunuri imobile, este perfectat atunci când un cumpărător de bună credință al unui astfel de bun de la debitor împotriva căruia legea aplicabilă permite ca un astfel de transfer să fie perfectat nu poate dobândi un interes care să fie superior interesului cesionarului; și
(B) un transfer al unui mijloc fix sau al unui bun, altul decât un bun imobil, este perfectat atunci când un creditor în baza unui contract simplu nu poate dobândi un drept de retenție judiciară care să fie superior interesului cesionarului.
(2) În sensul prezentei secțiuni, cu excepția celor prevăzute la alineatul (3) din prezenta subsecțiune, un transfer este efectuat-
(A) în momentul în care un astfel de transfer produce efecte între cedent și cesionar, dacă un astfel de transfer este perfectat la momentul respectiv sau în termen de 10 zile de la acest moment, cu excepția celor prevăzute la subsecțiunea (c)(3)(B);
(B) în momentul în care un astfel de transfer este perfectat, dacă un astfel de transfer este perfectat după aceste 10 zile; sau
(C) imediat înainte de data depunerii petiției, dacă un astfel de transfer nu este perfectat la cea mai recentă dintre-
(i) data deschiderii cauzei; sau
(ii) 10 zile după ce un astfel de transfer produce efecte între cedent și cesionar.
(3) În sensul prezentei secțiuni, un transfer nu este efectuat până când debitorul nu a dobândit drepturi asupra bunului transferat.
(f) În sensul prezentei secțiuni, se presupune că debitorul a fost insolvabil la data și în timpul celor 90 de zile care precedă imediat data depunerii cererii.
(g) În sensul prezentei secțiuni, administratorul judiciar are sarcina de a dovedi caracterul anulabil al unui transfer în temeiul subsecțiunii (b) din prezenta secțiune, iar creditorul sau partea interesată împotriva căreia se solicită recuperarea sau anularea are sarcina de a dovedi caracterul neevitabil al unui transfer în temeiul subsecțiunii (c) din prezenta secțiune.
(Pub. L. 95-598, 6 nov. 1978, 92 Stat. 2597; Pub. L. 98-353, titlul III,
Secțiunile 310, 462, 10 iulie 1984, 98 Stat. 355, 377; Pub. L. 99-554, titlul
II, Sec. 283(m), 27 oct. 1986, 100 Stat. 3117; Pub. L. 103-394, titlul
II, Sec. 203, titlul III, Sec. 304(f), 22 oct. 1994, 108 Stat. 4121,
4133.)
Note istorice și de revizuire
Declarații legislative
Nu este prevăzută nicio limitare pentru plățile către brokerii de mărfuri ca în secțiunea 766 din amendamentul Senatului, în afară de amendamentul la secțiunea 548 din titlul 11. Secțiunea 547(c)(2) protejează majoritatea plăților.
Secțiunea 547(b)(2) din amendamentul Camerei adoptă o dispoziție conținută în proiectul de lege al Camerei și respinge o alternativă conținută în amendamentul Senatului referitoare la evitarea unui transfer preferențial care reprezintă plata unei creanțe fiscale datorate unei unități guvernamentale. După cum
prevăzut, secțiunea 106(c) din amendamentul Camerei anulează formularea contrară din raportul Camerei, cu rezultatul că guvernul este supus evitării transferurilor preferențiale.
Contrazicând formularea conținută în raportul Camerei, plata unei datorii prin intermediul unui cec este echivalentă cu o plată în numerar, cu excepția cazului în care cecul nu este refuzat. Plata este considerată a fi efectuată atunci când cecul este livrat în sensul secțiunilor 547(c)(1) și (2).
Secțiunea 547(c)(6) din proiectul de lege al Camerei este eliminată și este tratată într-un mod diferit în secțiunea 553 din amendamentul Camerei.
Secțiunea 547(c)(6) reprezintă o modificare a unei dispoziții similare conținute în proiectul de lege al Camerei și în amendamentul Senatului. Excepția referitoare la satisfacerea unui privilegiu legal este eliminată. Excepția referitoare la un drept de retenție creat în temeiul titlului 11 este eliminată, deoarece un astfel de drept de retenție este un drept de retenție legal care nu va putea fi anulat într-un faliment ulterior.
Secțiunea 547(e)(1)(B) este adoptată din proiectul de lege al Camerei și din amendamentul Senatului fără modificări. Se intenționează ca testul contractului simplu utilizat în această secțiune să fie aplicat la fel ca în temeiul secțiunii 544(a)(1) pentru a nu impune unui creditor să perfecteze împotriva unui creditor pe baza unui contract simplu în cazul în care legea aplicabilă face imposibilă o astfel de perfecțiune. De exemplu,
un cumpărător de la un debitor, în cadrul unei vânzări în bloc notificate în mod necorespunzător, poate face obiectul drepturilor unui creditor asupra unui contract simplu al debitorului timp de un an de la vânzarea în bloc. Din moment ce cumpărătorul nu poate perfecta față de un astfel de creditor pe un contract simplu, acesta nu ar trebui să fie tras la răspundere pentru că nu a făcut imposibilul. În cazul în care debitorul intră în faliment la scurt timp după vânzarea în bloc, administratorul judiciar nu ar trebui să poată utiliza puterile de evitare în temeiul secțiunii 544(a)(1) sau 547 doar pentru că legislația statului a făcut ca unele transferuri de bunuri personale să fie supuse drepturilor unui creditor pe un contract simplu de a dobândi un drept de retenție judiciară fără posibilitatea de a se perfecționa împotriva unui astfel de creditor.
Preferențe: Amendamentul Camerei elimină din categoria transferurilor în contul datoriilor anterioare care pot fi evitate în conformitate cu normele privind preferințele, secțiunea 547(b)(2), excepția din amendamentul Senatului pentru impozitele datorate autorităților guvernamentale. Cu toate acestea, în sensul excepției de „curs normal” de la regulile de preferință conținute în secțiunea 547(c)(2), amendamentul Camerei specifică faptul că perioada de 45 de zile menționată în secțiunea 547(c)(2)(B) începe să curgă, în cazul impozitelor, de la ultima dată de scadență, inclusiv prelungiri, a declarației cu privire la care a fost efectuată plata impozitului.
Raportul Senatului nr. 95-989
Această secțiune reprezintă o modificare substanțială a legislației actuale. Ea modernizează dispozițiile privind preferințele și le aduce mai mult în conformitate cu practica comercială și cu Codul Comercial Uniform.
Subsecțiunea (a) conține trei definiții. Stoc, valoare nouă și creanță sunt definite în sensurile lor obișnuite, dar sunt definite pentru a evita orice confuzie sau incertitudine legată de acești termeni.
Subsecțiunea (b) este dispoziția operațională a secțiunii. Aceasta îl autorizează pe administratorul judiciar să evite un transfer dacă sunt îndeplinite cinci condiții. Acestea sunt cele cinci elemente ale unei acțiuni de preferință. În primul rând, transferul trebuie să fie către sau în beneficiul unui creditor. În al doilea rând, transferul trebuie să fie pentru sau în contul unei datorii anterioare datorate de debitor înainte ca transferul să fie efectuat. În al treilea rând, transferul trebuie să fi fost efectuat atunci când debitorul era insolvabil. În al patrulea rând, transferul trebuie să fi fost efectuat în cele 90 de zile imediat anterioare deschiderii procedurii. În cazul în care transferul a fost făcut către o persoană din interior, administratorul judiciar poate anula transferul dacă acesta a fost făcut în perioada care începe cu un an înainte de depunerea cererii și se termină cu 90 de zile înainte de depunerea cererii, dacă persoana din interior căreia i-a fost făcut transferul a avut motive întemeiate să creadă că debitorul era insolvabil în momentul în care a fost făcut transferul.
În cele din urmă, transferul trebuie să permită creditorului căruia sau în beneficiul căruia a fost făcut să primească un procentaj mai mare din creanța sa decât cel pe care l-ar primi în conformitate cu dispozițiile distributive ale codului falimentului. Mai exact, creditorul trebuie să primească mai mult decât ar fi primit în cazul în care cazul ar fi fost un caz de lichidare, dacă transferul nu ar fi fost efectuat și dacă
creditorul ar fi primit plata datoriei în măsura prevăzută de dispozițiile codului.
Formularea ultimului element schimbă aplicarea testului procentului mai mare față de cel utilizat în legislația actuală. Conform acestei formulări, instanța trebuie să se concentreze pe distribuția relativă între clase, precum și pe suma care va fi primită de membrii clasei din care face parte creditorul. De asemenea, această formulare cere
instanței să se concentreze asupra admisibilității creanței pentru care s-a făcut preferința. În cazul în care creanța ar fi fost în întregime respinsă, de exemplu, atunci testul de la alineatul (5) va fi îndeplinit, deoarece creditorul nu ar fi primit nimic în conformitate cu dispozițiile de distribuire ale codului falimentului.
Administratorul judiciar poate anula un transfer al unui drept de retenție în temeiul prezentei secțiuni, chiar dacă dreptul de retenție a fost executat prin vânzare înainte de începerea
cazului,
Subsecțiunea (b)(2) din această secțiune exceptează, de fapt, de la regulile de preferință plățile efectuate de către debitor cu privire la obligațiile fiscale, indiferent de statutul lor prioritar.
Subsecțiunea (c) conține excepții la puterea de anulare a administratorului judiciar. Dacă un creditor se poate califica în temeiul uneia dintre excepții, atunci el este protejat în acea măsură. Dacă se poate califica în temeiul mai multor excepții, el este protejat de fiecare dintre acestea în măsura în care se poate califica în temeiul fiecăreia.
Prima excepție se referă la un transfer care a fost intenționat de toate părțile să fie un schimb contemporan pentru o nouă valoare și care a fost de fapt substanțial contemporan. În mod normal, un cec este o tranzacție de credit. Cu toate acestea, în sensul acestui alineat, un transfer care implică un cec este considerat ca fiind „destinat să fie contemporan”, iar dacă cecul este prezentat pentru plată în cursul normal al afacerilor, pe care Codul comercial uniform îl specifică ca fiind de 30 de zile, U.C.C. Sec. 3-503(2)(a), acest lucru va echivala cu un transfer care este „de fapt substanțial contemporan.”
Cea de-a doua excepție protejează transferurile în cursul normal al afacerilor (sau al afacerilor financiare, în cazul în care nu este implicată o afacere). Pentru cazul unui consumator, alineatul folosește expresia „afaceri financiare” pentru a include activități care nu sunt legate de afaceri, cum ar fi plata facturilor lunare de utilități. Dacă datoria în contul căreia a fost efectuat transferul a fost contractată în cursul normal al activității atât a debitorului, cât și a cesionarului, dacă transferul a fost efectuat în termen de cel mult 45 de zile de la contractarea datoriei, dacă transferul a fost efectuat în cursul normal al activității atât a debitorului, cât și a cesionarului și dacă transferul a fost
efectuat în conformitate cu condițiile comerciale obișnuite, atunci transferul este protejat. Scopul acestei excepții este de a lăsa neperturbate relațiile financiare normale, deoarece nu aduce atingere politicii generale a secțiunii privind preferințele de a descuraja acțiunile neobișnuite fie ale debitorului, fie ale creditorilor săi în timpul alunecării debitorului spre faliment.
Cea de-a treia excepție se referă la împrumuturile de abilitare în legătură cu care debitorul dobândește proprietatea pe care împrumutul i-a permis să o achiziționeze după ce împrumutul a fost efectiv acordat.
Cea de-a patra excepție codifică regula rezultatului net din secțiunea 60c din legislația actuală . În cazul în care creditorul și debitorul au mai mult de un schimb în cursul perioadei de 90 de zile, schimburile sunt compensate în conformitate cu formula de la alineatul (4). Orice valoare nouă pe care creditorul o avansează trebuie să fie negarantată pentru a se califica în cadrul acestei excepții.
Pagraful (5) codifică testul de îmbunătățire a poziției și, prin urmare, anulează cazuri precum DuBay v. Williams, 417 F.2d 1277 (C.A.9, 1966) și Grain Merchants of Indiana, Inc. v. Union Bank and Savings Co., 408 F.2d 209 (C.A.7, 1969). Un creditor care deține o garanție reală mobiliară asupra unei mase flotante, cum ar fi stocuri sau creanțe, este supus atacului de preferință în măsura în care își îmbunătățește poziția în perioada de 90 de zile dinaintea falimentului. Testul este un test în două puncte și necesită determinarea poziției creditorului garantat cu 90 de zile înainte de petiție și la data petiției. În cazul în care noua valoare a fost dată pentru prima dată după 90 de zile înainte de caz, data la care a fost dată pentru prima dată înlocuiește punctul de 90 de zile.
Punctul (6) exceptează privilegiile legale validate în temeiul secțiunii 545 de la atacul preferențial. Acesta protejează, de asemenea, transferurile în satisfacerea unor astfel de privilegii și stabilirea unui privilegiu în temeiul secțiunii 365(j), care protejează un vânzător al cărui contract de cumpărare a unui bun imobil de la debitor este respins.
Subsecțiunea (d), derivată din secțiunea 67a din Legea privind falimentul , permite administratorului judiciar să anuleze un transfer pentru a rambursa o garanție care depune o cauțiune pentru a dizolva un privilegiu judiciar care ar fi putut fi anulat în temeiul acestei secțiuni. A doua propoziție protejează fideiusorul de o dublă răspundere.
Subsecțiunea (e) determină momentul în care un transfer este efectuat în sensul secțiunii privind preferințele. Alineatul (1) definește momentul în care un transfer este perfectat. În cazul bunurilor imobile, un transfer este perfectat atunci când este valabil față de un cumpărător de bună credință. În cazul bunurilor personale și al accesoriilor, un transfer este perfectat atunci când este valabil față de un creditor pe bază de contract simplu care obține un drept de retenție judiciară după ce transferul este perfectat. „Contractul simplu””, așa cum este utilizat aici, este derivat din Legea falimentului, secțiunea 60a(4) . Alineatul (2) precizează că un transfer este realizat în momentul în care produce efecte între cedent și cesionar dacă este perfectat la sau în termen de 10 zile de la acel moment. În caz contrar, transferul este efectuat în momentul în care este perfectat. În cazul în care nu este perfectat înainte de începerea cauzei, acesta este efectuat imediat înainte de începerea cauzei. Alineatul (3) precizează
că un transfer nu este efectuat până când debitorul nu a dobândit drepturi asupra bunului transferat. Această dispoziție, mai mult decât oricare alta din secțiune, anulează DuBay și Grain Merchants și, în combinație cu subsecțiunea (b)(2), anulează In re King-Porter Co., 446 F.2d 722 (5th Cir. 1971).
Subsecțiunea (e) este concepută pentru a ajunge la rezultate diferite în temeiul versiunii din 1962 a articolului 9 din U.C.C. și în temeiul versiunii din 1972, deoarece în fiecare versiune sunt necesare acțiuni diferite pentru a face ca un contract de garanție reală mobiliară să producă efecte între părți.
Subsecțiunea (f) creează o prezumție de insolvabilitate pentru cele 90 de zile care preced cazul de faliment. Prezumția este așa cum este definită în regula 301 din Federal Rules of Evidence, aplicabilă în cazurile de faliment prin secțiunile 224 și 225 din proiectul de lege. Prezumția impune ca partea împotriva căreia există prezumția să vină cu unele dovezi pentru a respinge prezumția, dar sarcina probei rămâne în sarcina părții în favoarea căreia există prezumția.
William L. Porter este director în cadrul Porter Law Group, Inc. în Sacramento, California.
Acesta poate fi contactat la (916) 381-7868.
.