PMC
Discuție
Acest studiu de teren transversal, observațional, bazat pe populație, a raportat prevalența disfuncției erectile la bărbații turci cu vârsta ≥40 de ani ca fiind de 33% (25,6% disfuncție erectilă ușoară, 5,5% moderată și 1,9% severă) prin utilizarea unor chestionare validate, cu mai multe întrebări. Pe baza acestor date, se poate calcula că, în rândul tuturor bărbaților cu DE cu vârsta ≥40 de ani, rata de DE moderată până la severă a fost de 22,5%. Rata generală pentru DE moderată până la severă în întreaga populație a fost calculată ca fiind de 7,4%. Această lucrare a confirmat, de asemenea, că prevalența și severitatea DE a fost corelată în mod semnificativ cu vârsta, așa cum a fost raportat de studii anterioare la nivel mondial. Nu în ultimul rând, datele noastre au sugerat că, în afară de vârstă, factorii de risc vascular și tulburările de prostată au fost predictorii independenți ai DE.
Anterior, Grupul de studiu al disfuncției erectile din Turcia a efectuat un studiu în 1999 și a publicat în 2003 că prevalența globală a DE ajustată în funcție de vârstă la bărbații turci cu vârsta ≥40 de ani a fost de 69,2% (inclusiv DE ușoară, moderată și severă) prin utilizarea unei întrebări cu un singur item. Funcțiile erectile ale tuturor participanților la acel studiu au fost evaluate cu o singură întrebare care a fost, de asemenea, utilizată în studiul Pfizer Cross-national Study of Erectile Dysfunction ca „Cum v-ați descrie?”, iar răspunsurile categorice au fost considerate ca fiind „fără DE”, „DE ușoară (minimă)”, „DE moderată” și „DE severă”. Studiul transnațional privind prevalența și corelațiile disfuncției erectile efectuat între 1997-1998 și raportat în 2003 de Nicolosi et al. a utilizat aceeași întrebare cu un singur item pentru a evalua prezența și gravitatea disfuncției erectile la bărbații cu vârste cuprinse între 40 și 70 de ani din 4 țări și a raportat o prevalență a disfuncției erectile standardizată în funcție de vârstă cuprinsă între 42% și 78% în Brazilia, Japonia, Italia și Malaezia.
O analiză sistematică realizată cu privire la prevalența DE în populația generală a evaluat 23 de studii publicate din întreaga lume pe baza criteriilor de 12 itemi și a raportat că doar câteva dintre ele au îndeplinit criteriile de calitate metodologică necesare. Cele două studii menționate mai sus, care au utilizat aceeași întrebare cu un singur item, au raportat prevalența DE, ceea ce a dus la o supraestimare în raport cu celelalte, deoarece evaluarea DE s-a bazat pe o singură întrebare. Studiul nostru actual a luat în considerare toate greșelile făcute de lucrările anterioare și a utilizat toate criteriile metodologice definite de Prins et al. Studiul nostru a inclus, de asemenea, toate listele de verificare a validității externe și interne și a informativității și a constatat că prevalența reală a DE este de 33% la bărbații turci cu vârsta ≥40 de ani prin utilizarea chestionarelor IIEF validate la nivel național și acceptate universal.
DE a fost considerată ca fiind un fenomen dependent de vârstă datorită ratelor crescute de comorbidități și a severității sporite. Studiile epidemiologice anterioare bine realizate s-au axat, de asemenea, pe dependența de vârstă a DE. Două dintre studiile asiatice au arătat o dublare a ratei de prevalență la vârsta de 60-70 de ani, cu aproape o altă dublare la vârsta de 70-79 de ani. Raportul coreean mai recent, stratificat în funcție de vârstă, a arătat o triplare a prevalenței pentru grupa de vârstă 60-69 de ani în comparație cu cei mai tineri, indiferent dacă a fost raportată de ei înșiși sau a fost măsurată prin IIEF. Un alt raport recent din vestul Australiei a avut un interval de vârstă mai mare în studiul lor și a raportat o rată globală de prevalență de 40,3%, aproape de 4 ori mai mare decât prevalența din celălalt studiu stratificat în funcție de vârstă, cu o rată globală a DE de 10%. Studiul nostru a găsit rezultate similare în ceea ce privește dependența de vârstă a DE, arătând rate mai mari de DE la 60-69 de ani (68,8%) și ≥70 de ani (82,9%) în comparație cu cele de la 40-49 de ani (17%) și 50-59 de ani (35,5%). În comparație cu vârsta de 40 de ani, riscul relativ a crescut de 3 ori la cei de 50 de ani, de 7,5 ori la cei de 60 de ani și de 15,5 ori la cei de 70 de ani și mai mult.
În funcție de factorii de risc vascular de bază, precum și de vârstă, este de așteptat o severitate crescută a DE. Studiul MMAS, citat pe scară largă, a arătat că 52% dintre bărbații cu vârste cuprinse între 40 și 70 de ani aveau un anumit grad de DE. Depresia erectilă moderată până la completă a fost întâlnită la 34,8% dintre bărbați, care a fost strâns legată de vârstă și asociată cu o serie de afecțiuni medicale majore. Această rată pentru DE a fost confirmată de datele lui Rosen et al. derivate din studiul multinațional MSAM-7, care a raportat că 48,7% dintre bărbați au avut dificultăți de erecție și 10% dintre bărbați au avut absența completă a erecției pe baza răspunsurilor la chestionarul DAN-PSS. Studiul nostru a raportat prevalența ED ca fiind de 33% la bărbații cu vârsta ≥40 de ani, dintre aceștia 25,6% aveau ED ușoară, 5,5% moderată și 1,9% severă. Dintre toți bărbații cu DE cu vârsta ≥40 de ani, rata de DE moderată până la severă s-a dovedit a fi de 22,5% în studiul nostru. Rata generală pentru DE moderată până la severă în întreaga populație a fost calculată ca fiind de 7,4%. Atunci când rata de a avea DE moderată până la severă la toți participanții la studiu a fost stratificată și calculată în funcție de grupele de vârstă, a existat o schimbare semnificativă în funcție de fiecare deceniu de îmbătrânire ca 2,5% pentru 40-49, 5,8% pentru 50-59, 12,9% pentru 60-69 și 49,2% pentru ≥70 de ani, demonstrând dependența de vârstă pentru severitatea DE.
Cauza principală a DE este de natură organică, etiologiile vasculare fiind cei mai comuni factori de risc. Incidența DE crește odată cu numărul de comorbidități vasculare, cum ar fi hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, boala ischemică, dislipidemia și ateroscleroza. Cel mai timpuriu semnal al afectării endoteliale la bărbații cu factori de risc vascular este manifestarea DE. Având în vedere că penisul este un barometru al funcției endoteliale a organismului, este rezonabil atunci să acuzăm patologiile vasculare, ca fiind cauze directe ale DE. Depresia erectilă poate fi prima prezentare clinică a oricăreia dintre aceste comorbidități, endoteliul vascular jucând un rol esențial în reglarea homeostaziei vasculare a corpului cavernos. Lucrările anterioare au demonstrat că prezența și numărul de factori de risc vascular asociați au fost corelate cu severitatea anomaliilor vasculare peniene evidențiate prin evaluarea cu ultrasunete duplex Doppler peniană. În lucrarea noastră actuală, am evaluat, de asemenea, impactul comorbidităților asupra prezenței și severității DE.
Conform analizelor de regresie multimodală, am constatat rate semnificativ mai mari de DE moderat-severă la bărbații cu factori de risc vascular comorbizi în comparație cu bărbații fără DE sau cu DE ușoară. RR pentru a avea DE moderat-severă în comparație cu cei fără DE și cu DE ușoară a fost de 5 ori mai mare în cazul diabetului, de 4,4 ori mai mare în cazul hipertensiunii arteriale, de 3,4 ori mai mare în cazul aterosclerozei, de 2,6 ori mai mare în cazul bolii coronariene și de 2,1 ori mai mare în cazul dislipidemiei. Având în vedere efectul său multifactorial dăunător asupra erecției penisului, diabetul a fost considerat ca fiind cel mai puternic factor de risc care stă la baza ED. În populația studiată de noi, 9,2% dintre subiecții fără DE sau cu DE ușoară au raportat diabet, spre deosebire de 33,6% dintre cazurile cu DE moderată-severă. Nu numai prevalența mai mare a ED la subiecții diabetici, dar și severitatea ED a fost semnificativ mai mare la bărbații diabetici. O altă comorbiditate importantă, hipertensiunea arterială, a fost observată la 19,1% din cazurile de DE fără DE ușoară, dar rata a fost de 51% în cazurile de DE moderată-severă, demonstrând relația puternică dintre severitatea DE și hipertensiune arterială. Alți factori de risc vascular, inclusiv dislipidemia, ateroscleroza și boala coronariană, au fost corelați în mod semnificativ cu prevalența și severitatea DE la bărbații cu vârsta ≥40 de ani.
Studii epidemiologice care utilizează scale de simptome validate la nivel internațional, cum ar fi IPSS, au raportat o rată globală de LUTS ca fiind >50% la bărbații cu vârsta >50 de ani. Studiul MSAM-7 prin includerea unui total de 14.000 de bărbați cu vârste cuprinse între 50-80 de ani a raportat prevalența LUTS moderat-severe ca fiind de 31% (34,2% pentru Europa și 29% pentru SUA). Datorită legăturilor fiziopatologice comune, s-a demonstrat că LUTS care sugerează HBP și DE au relații puternice, evidențiate prin studii epidemiologice. Studiul actual a raportat că trei din patru bărbați cu vârsta ≥40 de ani au prezentat un anumit grad de LUTS, dintre care doar 16,3% a fost moderat până la sever. Atunci când această asociere a fost evaluată, studiul nostru a prezentat un sprijin suplimentar semnificativ din punct de vedere statistic pentru legătura dintre ED și bolile prostatice, inclusiv prostatita cronică și BPH. Pe baza analizelor de regresie ale populației de studiu, se poate postula că prostatita cronică a avut un risc de 2,4 ori mai mare, iar HBP a avut un risc de 3,5 ori mai mare de a avea DE moderat-severă la bărbații cu vârsta ≥40 de ani.
Activitatea sexuală este considerată ca fiind o parte integrantă a sănătății bărbaților și a calității vieții acestora. Ca parte a îmbătrânirii și a deteriorării funcțiilor sexuale, este de așteptat ca numărul și calitatea erecției să se reducă. Activitatea sexuală lunară medie a fost, de asemenea, evaluată în acest studiu și s-a constatat că este de 8,4 la bărbații fără ED. Comparativ cu bărbații fără DE sau cu DE ușoară, activitatea sexuală lunară medie s-a dovedit a fi semnificativ redusă la bărbații cu DE moderată (3,7) și severă (2,9). Aceste date ar sprijini în continuare medicii practicieni să se concentreze pe tratarea disfuncțiilor sexuale ale bărbaților pentru a le îmbunătăți sănătatea generală și calitatea vieții.
Limitarea acestui studiu a fost vârsta populației studiate. Pentru a reflecta la criteriile pentru un studiu bazat pe populație, a trebuit să fie incluși în studiu bărbați relativ mai tineri pentru a reprezenta vârsta națiunilor, așa cum s-a văzut în grupul de 40-49 de ani care a reprezentat 40% din participanți. Datorită acestei distribuții a vârstei, prevalența DE constatată în acest sondaj bazat pe populație ar putea fi diferită de sondajele internaționale de mare populație publicate anterior, inclusiv rezultatele MSAM-7 și MMAS. Credem că această distribuție a vârstei trebuie luată în considerare atunci când se evaluează rezultatele acestui sondaj.
În concluzie, acest sondaj bazat pe populație la bărbații turci cu vârsta ≥40 de ani a raportat prevalența DE ca fiind de 33 %. În plus, acest studiu a raportat vârsta ca fiind principalul factor de predicție pentru prezența și severitatea DE. În paralel cu rapoartele epidemiologice anterioare, această lucrare a oferit un sprijin suplimentar pentru contribuția factorilor de risc vascular și o serie de aspecte legate de stilul de viață asupra DE. Credem că o mai bună înțelegere a studiilor epidemiologice privind prevalența DE și a asociațiilor sale va ajuta medicii să caute în afara specialității noastre strategii de îmbunătățire a funcției sexuale masculine pentru a le îmbunătăți calitatea vieții. Este esențial să se adopte o abordare mai globală a managementului DE, o abordare care să se concentreze nu numai pe bolile cronice, ci și pe calitatea vieții sexuale a bărbaților.
.