15 fructe din America Latină care îți vor surprinde palatul
Poate că cea mai colorată și mai îndrăgită dintre cele trei componente ale călătorului – hrană, adăpost și apă – este hrana. De unde să o iei, cum să o găsești, cât costă, dacă te-a îmbolnăvit sau nu. Acestea se numără printre poveștile oricărui călător. Dar dincolo de mere, banane și portocale, peste tot în lume poți găsi fructele preferate ale oamenilor care arată ca ceva visat de cineva cu febră indusă de malarie.
Se aplică avertismentele obișnuite, decojește-le, gătește-le sau uită de ele, dar cei mai îndrăzneți își pot încerca mâna spălându-le bine (cu apă curată), construind puțină floră intestinală locală sau aruncând prudența în vânt. Așteptarea până când apar la supermarketul local este o altă opțiune. Papilele gustative vă trimit bilețele de mulțumire.
Mai jos sunt 15 fructe fabuloase pe care nu veți dori doar să le cunoașteți și să le uitați, ci veți dori să le fotografiați, să le savurați și să le luați acasă. Atenție la acesta din urmă, cu excepția cazului în care este gătit și conservat, multe guverne interzic importul de fructe și legume proaspete de către călătorul dumneavoastră obișnuit.
Pitaya/ fructul dragonului
(În Armerica: Mexic, America Centrală, tropicele sud-americane, în special Ecuador)
Aceste fructe galbene alungite nu sunt arme, deși te întrebi dacă ar putea fi folosite ca atare în caz de nevoie, toate galben-portocalii și acoperite cu țepi neprietenoși. Decât să folosești unul pe post de buzdugan, mai bine cumperi unul de la piață, îl tai pe lungime și scoți pulpa cenușie presărată cu mici semințe negre comestibile. Fructul este ușor dulce, dar principalul său punct forte este chiar aspectul său. Respirația de foc este opțională.
Açaí (se spune: a-sigh-EE)
(În principal în Brazilia)
Este un fruct al unui palmier brazilian care apare ca noul fruct favorit al tuturor care conține antioxidanți. Este o boabă rotundă, de culoare violet închis, care este îndulcită, congelată solid și apoi pasată și servită alături de banane feliate și granola de-a lungul plajelor populate din Brazilia sub numele de açaí na tigela (açaí într-un bol). Are o aromă puternică, aproape asemănătoare cu cea a strugurilor, și poate fi, de asemenea, băută în forma sa mai fină, dintr-un pahar, și apare ca aromă în alte produse. Fructele de pădure pot fi greu de găsit, dar tratamentul înghețat poate fi găsit peste tot în Brazilia și în unele orașe mari din SUA.
Guavas (goiaba, guayaba)
(În Americi, Mexic, Brazilia, Caraibe)
Prima dată când am văzut guavas de vânzare pe stradă în São Paulo, am crezut că sunt niște pepeni mici, de mărimea unui măr. Acest fruct tropical este de un verde bombat la exterior, de un roșu-roșiatic în interior și miroase puțin a lămâie. În funcție de soi, poate fi foarte bogat în antioxidanți și vitamina C, iar cel mai des apare pe masă fiert într-o pastă gelatinoasă la micul dejun sub denumirea de goiabada sau în dulciuri umplute cu același lucru.
Membrillo (cozonac)
(În Americi: Mexic, Chile, zone temperate)
Membrul cu aspect de măr mutant este de obicei galben, are o umflătură pronunțată la capăt și se învinețește ușor, ceea ce a dus la expresia chiliană „mas machucado que un membrillo” (mai învinețit decât un cozonac). Sunt acrișoare, se mănâncă ocazional din mână cu sare și apar într-un jeleu care se poate tăia în felii, asemănător cu goiabada braziliană, în acest caz numit dulce de membrillo sau pur și simplu membrillo.
Tomate de arbol (Tomate de arbol, tamarillo)
(În Americi: Guatemala, Honduras, Brazilia, Brazilia, Ecuador, Argentina, Columbia, Venezuela, Jamaica, Puerto Rico și Haiti)
Această rudă îndepărtată a roșiilor, care face parte, de asemenea, din familia nightshade, se găsește în Peru, Chile, Ecuador, Columbia și Bolivia și este cultivată în alte părți ale lumii, inclusiv în Noua Zeelandă. Poate avea o aromă portocalie sau galbenă și o formă alungită, cu un capăt ascuțit definit. Poate fi consumată crudă sau gătită cu un sirop, și apare adesea în suc. Gustul este o încrucișare între papaya și o aromă foarte puternică de roșii, iar pulpa este moale.
Nísperos (loquats, medlar japonez, ameixa amarela)
(Originar din SE Chinei, acum în America în: Zonele subtropicale din Chile, Uruguay, Argentina, Brazilia)
Nisperos sunt unul dintre vestitorii primăverii în emisfera sudică, iar aceste fructe moi de culoare galben-portocalie apar adesea la piață în grămezi uriașe, cu frunzele încă atașate. Puteți mânca coaja sau puteți stoarce pulpa, dar, în orice caz, mâncatul nisperos este o treabă murdară, iar fiecare fruct de mărimea unei smochine conține una sau două semințe care trebuie scuipate în mână sau pe stradă. Gustul este ușor dulce, iar aceștia pot fi găsiți la borcan în sirop, dar puriștii îi vor prefera pe ai lor proaspeți.
Physalis (Cape Gooseberry, Lanterna chinezească, Columbia: uchuva, Peru: aguaymanto)
(În Americi: Columbia, Peru)
Physalis sunt un alt membru al familiei nightshade, de data aceasta ascunse în interiorul unei coji de hârtie nu foarte diferită de cea a tomatillo. Fiecare fruct individual este de mărimea unei roșii cherry mici și are un pumn acid, deși fructele pot fi și destul de dulci. În timpul verii, le puteți găsi proaspete și le puteți mânca din mână, dar sunt mai des întâlnite și într-o conservă cu semințe și pulpă cu același nume.
Cherimoyas (chirimoya, anona blanca, graviola custard apple)
(În Americi, Chile, Peru, Ecuador, El Salvador, Belize, Guatemala, Brazilia, Haiti)
Este un fruct mare, grumaz, verde, care poate fi în formă de inimă sau rotund și care are un aspect vag primordial, ca și cum ar fi avut solzi. Când rupeți unul, au o pulpă albă și moale, care îi conferă cherimolei numele sub care este cunoscută în mare parte din Caraibe, „mărul cremos”. Este presărată cu semințe mari, alungite, de culoare neagră-maronie, care nu se mănâncă. Luați o lingură și savurați unul dintre aceste fructe direct din coajă pentru gustul său asemănător cu cel de pară, cu mai mult decât o notă de cremozitate. De asemenea, poate fi servit ca parte a unui punch servit cu vin alb dulce.
Jackfruit (jaca)
(În Americi, Brazilia, Surinam)
Jackfruit-ul, rudă a fructului de pâine, este originar din India, dar este cultivat peste tot la tropice. Mare și țepos, ne întrebăm ce credeau descoperitorii fructului că vor găsi în interior. Fructele de pâine pot fi destul de mari și se zvonește că produc suficiente fructe pentru a hrăni un sat, ceea ce reprezintă un bun avertisment că, probabil, nu doriți să cumpărați unul întreg. Fructele cu aromă lăptoasă sunt vândute pe stradă în pungi mici, în secțiuni care trebuie tăiate din fruct. Faceți cum fac localnicii, băgați în gură o secțiune ușor dulceagă, oarecum amidonoasă, și scuipați semințele.
Fructele pasiunii (maracuyá, grenadilla)
(În Americi, Brazilia, Columbia)
În timp ce ați gustat probabil sucul de fruct al pasiunii, aspectul acestui fruct mic v-ar putea surprinde. Din exterior poate avea un aspect accidentat și uscat, iar când îl tăiați, acesta dezvăluie o masă lipicioasă de pulpă portocalie cu semințe verzi care pătează interiorul. Cel mai des este savurat ca suc, deși apare din când în când în înghețată, iar varietățile mai dulci din Columbia pot fi mâncate cu o lingură. Gustul său este oarecum citric, dar cu o doză mare de altceva și un miros foarte distinctiv.
Fructul de caju (cajú, mărul de caju, jocote de marañon)
(În Americi, America Centrală și de Sud tropicală)
Semințele în formă de virgulă (adesea numite în mod greșit nucă) nu sunt singurul produs pe care îl oferă această plantă tropicală. Arătând ca niște ardei roșii sau galbeni diformi, aceste fructe astringente-când nu sunt destul de coapte pot apărea în coșul de fructe de la micul dejun. Când sunt coapte, sunt dulci și suculente și pot fi mâncate din mână. Ele apar, de asemenea, sub formă de suc în meniurile din tot nordul Braziliei.
Fructul de cactus cu pară țepoasă (tuna, smochin indian)
(În Americi, Mexic, zonele semi-aride din America de Sud și Centrală și din Caraibe)
Acest fruct poate părea partea nețepată a cactusului, dar nu fiți atât de sigur. Aceste fructe alungite cu extremități bontonate au de fapt mici spini fibroși care le acoperă partea exterioară și trebuie manevrate cu grijă. Tăiați-le pe lungime și scoateți pulpa cu o singură lovitură de lingură, mâncați și bucurați-vă. Gustul este undeva între un castravete și pepenele galben, deși semințele vă vor aminti că mâncați altceva. Este adesea transformat într-un suc răcoritor, iar studiile indică faptul că un extract din această plantă poate ameliora simptomele mahmurelii, așa că beți!”
Pepino dulce (lit: castravete dulce, numit ocazional pepene galben)
(În Americi: Columbia, Ecuador, Bolivia, Peru și Chile)
Pepino dulce este numit astfel pentru presupusa sa asemănare cu un castravete. Fructul este alungit și are un capăt ascuțit, iar fructul este adesea de culoare verde albicioasă, striat cu purpuriu. Se decojesc și se taie în felii ca parte a unui platou de fructe și au un gust asemănător cu cel al pepenelui când sunt coapte și oarecum amar când nu sunt coapte. Pulpa este moale, iar semințele pe care le găsiți înăuntru nu se mănâncă.
Fructul steluță (carambola)
(În Americi: Trinidad, Guyana, Brazilia)
Fructul steluță este faimos pentru tăietura sa în secțiune transversală care arată, deloc surprinzător, ca o stea. Cu puțin noroc, îl puteți găsi crescând dintr-un copac de mărimea unui măr. Când nu sunt destul de coapte, sunt foarte crocante și au un gust mai mult decât v-ați aștepta la un măr verde, dar când sunt galbene și cedează ușor, și în climatele mai calde, sunt suculente și au un gust este propriu. Căutați suc de carambola în Brazilia, dar cei care iau statine și bolnavii de rinichi sunt sfătuiți să evite acest fruct din cauza unora dintre calitățile chimice asemănătoare cu cele ale grapefruitului.
Lulo (naranjilla)
(Columbia, Ecuador)
Este un fruct neted, în formă de roșie mică, din care este o rudă îndepărtată. Sucul sau milkshake-urile făcute din acest fruct îi face pe mulți călători să exclame: kiwi, nu! ananas, nu! mentă, nu! Nu, într-adevăr, fructul se numește lulo (sau naranjilla) și se găsește doar în Columbia sau Ecuador, fiind folosit de obicei pentru a face un suc răcoritor, de culoare maro-portocaliu pal. Fructul nu se mănâncă din belșug, deși apare adesea în băutura alcoolică națională a Ecuadorului (servită fierbinte), un amestec puternic de fructe, zahăr, alcool din trestie de zahăr (aguardiente) și scorțișoară.
Vreți mai mult? Citiți mai multe despre mâncărurile neobișnuite din întreaga lume:
- 11 mâncăruri delicioase de pe străzi din întreaga lume
- Un fel de mâncare pentru toate anotimpurile: Ce să mănânci (și când să mănânci)
- Exciting Edibles in South America
- The Many Weird Fruits of Southeast Asia
Citește despre autoarea Eileen Smith și consultă celelalte articole ale ei din BootsnAll
Credite foto:
Pitaya, Acai, Guavas, Membrillos, Tomate Arbol, Nisperos, Physalis, Cherimoyas, Jackfruit, Fructul pasiunii, Fructe de caju, Fructe de caju, Smochine, Pepino Dulce, Fructe de stea
.