Chei pentru identificarea și tratarea reacțiilor la înțepăturile de albine și viespi – MSD Manual Professional Edition
Majoritatea persoanelor care sunt înțepate de insecte vor suferi o reacție locală ușoară. Cu toate acestea, în cele câteva reacții alergice fatale, aproximativ jumătate mor în doar 30 de minute de la înțepătură. Pentru acești pacienți, o intervenție medicală rapidă și eficientă poate fi diferența dintre viață și moarte. Medicii trebuie să adopte o abordare agresivă în identificarea și tratarea reacțiilor alergice generalizate la înțepături.
Reacțiile la înțepăturile de insecte sunt de obicei împărțite în:
- Reacții locale
- Reacții generalizate (anafilactice)
Reacții locale
Toxinele din venin provoacă imediat durere de arsură, eritem, umflături și mâncărime ulterioară. Reacția poate atinge apogeul în câteva ore sau se poate agrava în decurs de o zi sau două. Mulți pacienți tratează aceste simptome pe cont propriu – adesea cu o serie de remedii casnice cu eficacitate variabilă. Dar până la 1 milion pe an vizitează departamentul local de urgență.
Simptomele reacțiilor locale, cum ar fi roșeața și umflarea, pot fi similare celulitei, iar pacienții pot vizita un medic deoarece se tem de o infecție după o înțepătură. Înainte de a prescrie antibiotice, medicii trebuie să caute indicatori de implicare sistemică, inclusiv febră sau alți markeri de infecție, și să ia în considerare timpul scurs de la înțepătură. Durerea, eritemul și umflarea care se agravează la două sau mai multe zile după o înțepătură sunt mai probabil un indiciu de infecție decât umflarea care a început imediat și nu s-a agravat. Dacă se suspectează celulită, trebuie prescrise antibiotice.
Reacții alergice
Reacțiile alergice au diverse manifestări, inclusiv înroșire, prurit, urticarie, strănut, rinoree, greață, crampe abdominale, diaree, senzație de sufocare sau dispnee, palpitații și amețeli. Semnele de pericol includ hipotensiunea, angioedemul, respirația șuierătoare, stridorul, cianoza și sincopa.
Cu toate acestea, semnele și simptomele alergice ușoare nu trebuie subestimate. Perspectiva comunității medicale asupra anafilaxiei a evoluat de-a lungul anilor. Acum este clar că pacienții cu semne mai puțin severe (de exemplu, un pic de respirație șuierătoare sau urticarie ușoară) pot totuși să evolueze spre o reacție severă. Această reacție poate fi deosebit de adevărată în cazul copiilor, care se prezintă mai rar cu simptome cardiorespiratorii.
Tratamentul și prevenirea anafilaxiei
Epinefrina este cheia de boltă a tratamentului anafilaxiei. Ea rezolvă adesea multe dintre semne și simptome și trebuie administrată imediat. Tratamentul de însoțire trebuie să includă lichide intravenoase, antihistaminice (inclusiv blocante H1 și H2), corticosteroizi și, uneori, un bronhodilatator.
Majoritatea pacienților cu reacții generalizate la înțepături vor fi internați în spital. Tratamentul la externare trebuie să includă antihistaminice și o cură de corticosteroizi în scădere treptată. Pacienții ar trebui să fie trimiși la un alergolog pentru a vedea dacă sunt candidați pentru imunoterapia cu venin, care poate reduce severitatea și incidența reacțiilor alergice viitoare.
Cel mai important, pacienților trebuie să li se prescrie o rețetă pentru un autoinjector de epinefrină.
Instrucțiuni pentru pacienți
Dacă pacienții au avut o reacție alergică, medicii ar trebui să aibă o conversație sinceră și directă despre riscurile de a fi înțepați din nou.
Asigurați-vă că pacienții înțeleg că majoritatea persoanelor care mor ca urmare a unei reacții generalizate au avut una în trecut. Mai mult, există o corelație între perioada de timp dintre înțepături și gravitatea reacției. Astfel, pacienții ar trebui să facă un efort puternic pentru a evita să fie înțepați pentru a maximiza intervalul dintre înțepături. Medicii ar trebui să insiste asupra comportamentelor de evitare, inclusiv să nu poarte culori strălucitoare sau fixativ și parfumuri parfumate în aer liber.
Este, de asemenea, crucial să se comunice pacienților importanța de a fi pregătiți în cazul unor viitoare înțepături. Pacienții ar trebui să primească instrucțiuni detaliate cu privire la utilizarea autoinjectorului de epinefrină, atât de la medic, atunci când acesta este prescris, cât și de la farmacist, atunci când este ridicat. Iată trei puncte importante care trebuie abordate:
- Asigurați-vă că trebuie să țineți injectorul ferm în poziție timp de trei secunde după ce l-ați injectat în coapsă.
- Stocați injectoarele în diferite locuri, astfel încât să existe întotdeauna unul în apropiere – în rucsac, în torpedou, în torpedou, în poșetă, în frigider etc.
- Dacă folosiți un injector după o înțepătură, este o idee bună să urmăriți cu un medic. O reacție majoră poate necesita mai mult decât o singură injecție. Faptul că vă simțiți mai bine după o singură injecție nu ar trebui să vă dea un fals sentiment de siguranță.
Pentru informații și educație suplimentare, medicii pot trimite pacienții la versiunea pentru consumatori a paginii din Manuale privind înțepăturile de albine, viespi, viespi și furnici.