Herpesvirusul felin
Herpesvirusul felin (FHV-1) este o cauză frecventă de infecție a ochilor și a căilor respiratorii superioare la pisică. Acest virus este foarte frecvent în populația de pisici, dar nu este contagios pentru oameni și alte specii de animale, cum ar fi câinii. Herpesvirusul se transmite cu ușurință de la o pisică la alta prin strănut, tuse, toaletare și/sau prin simpla locuire în aceeași gospodărie cu o pisică infectată. Deși este destul de contagios, majoritatea pisicilor contractează această infecție de la mamele lor chiar înainte de a fi înțărcate. Acest virus face parte din aceeași familie cu virusul varicelei. După cum probabil știți, unele persoane vor dezvolta „zona zoster” la vârsta adultă, care este o reapariție a virusului varicelei care a stat în stare latentă în organism încă din copilărie. Același lucru este valabil și în cazul pisicilor cu FHV-1. Semnele clinice asociate cu infecția pot varia foarte mult de la o pisică la alta. Unele pisici nu vor avea niciodată semne după infecția inițială, în timp ce alte pisici vor avea episoade pe tot parcursul vieții.
Câteva pisici afectate de FHV-1 pot avea doar o conjunctivită ușoară (înroșirea și inflamarea părții albe a ochiului) a unuia sau a ambilor ochi. Alte pisici au o boală mai severă și pot prezenta secreții oculare și nazale, conjunctivită, tuse și strănut. Pisicile pot dezvolta, de asemenea, ulcerații ale corneei („fereastra” clară din partea din față a ochiului). Ulcerele corneenei pot fi foarte dureroase și suficient de grave pentru a provoca cicatrici vizibile sau chiar perforarea corneei în mod normal transparente.
După recuperarea inițială de la infecția cu herpesvirus, se estimează că 80% dintre pisici devin purtătoare ale bolii. Cu alte cuvinte, boala intră în remisiune temporară, dar pisica poate fi în continuare infecțioasă. La aceste pisici, stresul și boala pot reactiva virusul, provocând infecții repetate sau recurențe ale semnelor clinice de-a lungul vieții. Factorii de stres pot include mutarea într-o casă nouă, prezența unor noi animale de companie sau musafiri în gospodărie, construcții/remodelări, un proprietar care călătorește etc.). Infecțiile repetate sau cronice au fost asociate cu boli precum ochiul uscat, simblepharon (aderența conjunctivei la ea însăși sau la cornee), secheletul cornean (o formare anormală de plăci maro pe cornee) și, eventual, keratita eozinofilică (o afecțiune a corneei mediată imunitar).
Diagnosticul definitiv al infecției cu herpesvirus felin se realizează prin teste de laborator. Multe teste sunt disponibile prin intermediul unui laborator de diagnostic profesional. Acestea includ izolarea virusului, testarea anticorpilor fluorescenți (FA), serologia, cum ar fi ELISA sau titrurile seroneutralizante, și testarea reacției în lanț a polimerazei (PCR). Este important să realizați că aceste teste pot avea rezultate fals negative. Pe de altă parte, anumite pisici aflate în stare de purtător, dar fără semne clinice aparente, pot fi, de asemenea, testate pozitiv la unele dintre aceste modalități de diagnosticare. Deoarece boala este extrem de frecventă, nu este întotdeauna necesar să se efectueze teste de diagnosticare, dar oftalmologul veterinar va discuta acest lucru cu dumneavoastră la examinare.
Tratamentul pentru herpesvirus are ca scop controlul semnelor clinice și reducerea complicațiilor secundare. Este important de reținut că nu există tratament pentru herpesvirus, iar odată infectată, pisica dumneavoastră are virusul pe viață. Unele animale nu vor avea niciodată boala clinică după infecția inițială, în timp ce altele pot avea recurențe frecvente. Pisicile care au focare recurente au adesea un factor declanșator stresant, care, dacă este identificat, poate fi evitat sau minimizat. Acest lucru poate reduce numărul de focare. În mod obișnuit, terapia include picături antivirale topice sau unguent pentru ochi și, ocazional, un medicament antiviral oral. Uneori, prin începerea medicamentelor în mod profilactic (înainte de un factor de stres cunoscut) se poate reduce severitatea infecției recurente. Unele rapoarte anecdotice afirmă că L-lizina, un supliment alimentar cu aminoacizi, poate inhiba replicarea virală. Acest lucru a fost demonstrat într-un cadru de laborator, dar nu și la pisicile cu infecție naturală. Nu există studii care să dovedească faptul că administrarea de L-lizină ca supliment poate fi benefică pentru pisicile cu herpesvirus, deoarece mulți proprietari consideră că reduce focarele. În orice caz, nu există efecte secundare cunoscute ale L-lizinei documentate la pisică.
Vaccinarea împotriva infecției cu herpesvirus este inclusă în programul tipic de vaccinare a felinelor furnizat de medicul veterinar de familie. Vaccinul minimizează semnele clinice ale infecției cu herpesvirus, dar nu previne apariția unor focare viitoare. În plus, vaccinarea nu vindecă pisicile deja infectate cu herpesvirusul.
Dacă aveți întrebări sau nelămuriri cu privire la herpesvirusul felinelor, vă rugăm să ne contactați la Eye Care for Animals.
Înapoi la pagina anterioară