Ce s-a întâmplat cu latina?
Să știți probabil că romanii vorbeau latina. Probabil știți, de asemenea, că italienii sunt urmașii romanilor.
Cu toate acestea, dacă ați studiat ambele limbi, veți fi observat că sunt destul de diferite una de cealaltă.
Cum s-a transformat latina în italiană de-a lungul anilor? De ce s-a schimbat atât de mult latina și a devenit italiana pe care o cunoaștem astăzi? Când au încetat oamenii să mai vorbească latina – și de ce? Descoperiți cu noi istoria învățării limbii italiene.
Se pare că se pot întâmpla multe lucruri în decursul a 2.000 de ani. Să sperăm că acest articol ar trebui să aibă răspunsurile pe care le căutați.
Istoria limbii latine: Originile limbii
Latina provine din limbile italice. Limbile italice erau în general vorbite în ceea ce este astăzi Italia.
Latina nu a fost niciodată singura limbă vorbită în regiune. De fapt, întreaga zonă a găzduit o mulțime de popoare și limbi diferite.
Să ne întoarcem în secolul al VI-lea î.Hr.
Popoarele italice care ne interesează au locuit în centrul și sudul Italiei. La acea vreme, această regiune era cunoscută sub numele de Latium. În prezent, în această zonă se află Vaticanul.
Limbilele italice, ca aproape toate limbile vorbite în Europa, sunt membre ale familiei de limbi indo-europene. Aceasta include o mulțime de limbi care au dispărut între timp, precum și limbi precum italiana, franceza, portugheza, spaniola și româna.
Trebuie remarcat faptul că, deși limbile italice erau vorbite în jurul a ceea ce numim acum Italia, vorbitorii limbilor italice nu erau originari din Italia.
Potrivit istoricilor, aceștia au emigrat din Balcani în jurul anului 1500 d.Hr. Anumiți specialiști cred că grupul care a ocupat Italia înaintea lor au fost Ligurii, despre care se crede că ar fi un popor italo-celtic.
Înainte de fondarea Romei în anul 753 d.Hr. credem că limbile italice au fost puternic influențate de greacă și de estruși.
După ce Roma a fost creată, a devenit extrem de importantă în răspândirea limbii latine în întreaga regiune. Latina a moștenit 6 din cele 8 cazuri gramaticale de la limbile indo-europene.
Inclusiv:
-
Genitivul: folosit pentru posesie
-
Vocativul: folosit pentru a se adresa sau a chema oamenii
-
Acusativul: folosit pentru obiectul verbului
-
The Dative: folosit pentru substantive care sunt la sau pentru ceva
-
The Ablative: folosit la substantivele care sunt prin, cu sau de la ceva
-
Nominativul: folosit pentru subiectul verbului
Latină clasică și latină vulgară
Înainte de a vorbi despre latina clasică și cea vulgară, trebuie să ne uităm la latina veche, care a fost vorbită până în jurul secolului I î.Hr.
Latina veche: Evoluție și declin
După fondarea Romei și expansiunea sa, latina a început să se răspândească în regiunile ocupate.
Grație colonizării, a ajuns până la limitele Europei de Vest, Asia Mică și Africa de Nord.
Căutați și începeți să luați cursuri de italiană la Edinburgh.
Până în secolul al III-lea î.H., latina era limba oficială a Republicii Romane. A fost folosită de administrația romană, precum și pentru drept, politică și religie. Deși a coexistat cu dialectele grecești, latina a preluat rapid controlul asupra celorlalte limbi. Acest lucru se datorează faptului că liderii le interziceau oamenilor lor să vorbească greaca în favoarea latinei.
Latina clasică a intrat în epoca sa de aur între anii 75 î.Hr. și 14 d.Hr. când literatura latină a jucat un rol important în propagarea sa. Cele două secole care au urmat ar putea fi numite epoca de argint a latinei clasice.
În timp ce Roma a fost responsabilă pentru răspândirea latinei, căderea Imperiului Roman de Vest a dus la declinul acesteia.
Cum am ajuns de la latina clasică la latina vulgară?
Înainte ca hunii să sosească dinspre est și să forțeze migrația spre vest, Imperiul Roman era în curs de slăbire. În secolul al V-lea, unele popoare germanice preluau controlul asupra unor zone din Italia. Imperiul Roman de Răsărit, cunoscut și sub numele de Imperiul Bizantin, a supraviețuit atacurilor, iar cultura greacă a început să se răspândească.
Cu toate acestea, limba latină nu a cunoscut decât un declin moderat. Latina este rezistentă. Se poate rostogoli cu loviturile. Am putea spune că, în loc să dispară, latina s-a transformat atunci când a intrat în contact cu alte limbi (cum ar fi limbile germanice).
În plus, latina clasică a fost folosită de lideri, intelectuali și scriitori. Coloniștii și soldații, pe de altă parte, vorbeau latina poporului, denumită în mod obișnuit latina vulgară. Gândiți-vă la diferența dintre engleza standard – folosită de politicieni și academicieni și în textele scrise – și limba pe care o vorbim de fapt: există o diferență destul de mare.
Latina vulgară
Latina vulgară a dat naștere unui număr de limbi diferite: limbile romanice și italiana, în special.
În timp ce era deja în declin în secolul al II-lea, latina clasică a devenit mai puțin importantă, în timp ce opusul a fost valabil pentru latina vulgară. De fapt, scribii și funcționarii au început să rescrie documentele civile și religioase în latina vulgară, care avea să ia locul latinei clasice.
Latina clasică (care nu era folosită de popor) și-a pierdut strălucirea odată cu prăbușirea imperiului. Deoarece legăturile dintre Roma și celelalte orașe erau complicate, regiunea a început să se fractureze din punct de vedere lingvistic, deoarece nu exista o formă standardizată a limbii pe care oamenii să o folosească. Cu toate acestea, romanii au introdus alfabetul latin în uzul comun și astăzi este folosit de tone de limbi din întreaga lume.
Latina până la Renaștere
Cu sosirea unor noi popoare de-a lungul secolelor, latina s-a transformat și a evoluat.
Până în secolul al V-lea, Italia a fost invadată de ostrogoți. În secolul al VI-lea, longobarzii au avut o încercare. Francii, sub domnia lui Charlemagne, au venit în Italia în secolul al VIII-lea. Trebuie să menționăm, de asemenea, că sudul Italiei s-a aflat sub controlul Imperiului Bizantin și al musulmanilor.
Numărul mare de culturi diferite a permis limbii să capete noi termeni.
Latina medievală
Între secolele IX și XIV a existat latina medievală. În timp ce latina a început să devină din ce în ce mai puțin populară, preoții și intelectualii încă o foloseau. Ei adăugau noi termeni din ebraică și greacă.
Și astfel, în Evul Mediu, veți asista la un fenomen ciudat în care, în timp ce nimeni nu vorbea de fapt această limbă – deoarece vorbeau mai degrabă derivatele regionale ale latinei – Biserica și Sfântul Imperiu Roman (puterea lui Carol cel Mare) foloseau limba în toată corespondența și înregistrările lor oficiale. De fapt, Carol cel Mare a promovat utilizarea limbii și literaturii latine în ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Renașterea carolingiană.
În consecință, limba „moartă” s-a răspândit în teritorii care nu au avut niciodată o istorie de vorbire a latinei, cum ar fi statele germane. Acest lucru s-a datorat faptului că Sfântul Imperiu Roman pe care domnea Carol cel Mare a cucerit noi state – și astfel, oficialii și autoritățile din regatul său extins trebuiau să urmeze dorințele împăratului.
Dar, în această perioadă, natura limbii latine se schimba: Gramatica latină, pronunția, sintaxa și vocabularul latin s-au schimbat, cu diferiți utilizatori, contactul cu fiecare vernaculară și o mișcare spre o mai mare claritate, cum ar fi utilizarea prepoziției.
Latina renascentistă
În timpul Renașterii (între secolele XIV și XVI), asistăm la dezvoltarea unei forțe culturale cunoscute sub numele de umanismul renascentist.
Aceasta a fost o mișcare – în concordanță cu proiectul mai larg al Renașterii de „renaștere” a formelor clasice – care a acordat o atenție deosebită studiului antichității clasice. Mulți dintre cei implicați în această mișcare – cum ar fi Petrarca, Boccaccio și Bracciolini – erau colecționari de manuscrise antice și erau cunoscuți pentru promovarea modelelor clasice pentru arta și literatura din acea vreme.
Cu toate acestea, latina pe care o studiau și o promovau era pusă în opoziție cu ceea ce era latina medievală: nu le plăcea atât de mult latina contemporană de atunci, cu toate schimbările și evoluțiile sale, cât latina „propriu-zisă” vorbită de vechii romani. De exemplu, ei au privit ca modele scriitori precum Cicero și Virgiliu.
Importanța acestei mișcări nu poate fi supraestimată – deoarece, în toată Europa, latina a ajuns să fie predată în stil umanist. Îi găsești pe oameni precum Shakespeare și Christopher Marlowe nevoiți să învețe latina lui Virgiliu la Londra.
Această limbă a ajuns să fie cunoscută sub numele de latina renascentistă – și, deși nu a fost niciodată vorbită de popor ca atare, această limbă a fost scrisă de diplomați, artiști, politicieni și filozofi de-a lungul perioadei.
.
Nașterea limbii italiene
Știm că la un moment dat limba italiană pe care o cunoaștem astăzi a preluat din latina scrisă și vorbită.
Placiti Cassinesi
Primile documente pe care le avem despre italiana scrisă provin de la sfârșitul secolului al X-lea – și sunt destul de prozaice. Sunt documente juridice referitoare la o dispută între câteva mănăstiri și un proprietar de pământ aflat la aproximativ 80 de kilometri la sud de Roma.
Mai degrabă decât în latină – în care majoritatea celorlalte documente juridice erau încă scrise la acea vreme – aceste texte, cunoscute sub numele de Placiti Cassinesi, sunt scrise într-o limbă vernaculară. Ele prezintă o diferență clară față de limba latină, îndepărtându-se de gramatica latină și având o ortografie și o sintaxă diferite și cuvinte noi. Dialectul în care sunt scrise s-a dezvoltat direct din latina vulgară despre care am discutat mai sus.
Renasterea și limba vernaculară italiană
Potem indica Renașterea și scriitorii florentini, cum ar fi Dante, Boccaccio și Petrarca, ca fiind un punct de cotitură semnificativ în moartea latinei ca limbă de cultură în Europa.
În timp ce acești scriitori au promovat cultura clasică și latina ca modele și repere ale calității literare – și deși au scris și ei în latină – acești scriitori au fost, de asemenea, primii care au compus poezie în limba vernaculară, adică în limba locală.
Dante’s The Divine Comedy
Grație operei sale The Divine Comedy, Dante este unul dintre strămoșii italienilor. Scriitorul florentin a vrut să fie înțeles de toată lumea și nu doar de elită – iar această lucrare a fost unul dintre primele poeme scrise vreodată în ceva numit italiană.
Care a scris în florentină, un subdialect al dialectului toscan, și a împrumutat cuvinte din latină, franceză, lombardă și provensală. Scopul său a fost să demonstreze că limba de zi cu zi era la fel de nobilă ca și latina – iar lucrarea sa De vulgari eloquentia (în mod ironic, o apărare a valorii limbii vernaculare scrisă în latină) i-a explicat decizia.
Amplasamentul său a dat roade, deoarece o serie de alți poeți i-au călcat pe urme – inclusiv Petrarca. Și inspirați de această poezie vernaculară, scriitorii din întreaga Europă s-au îndepărtat și ei de latină: Geoffrey Chaucer și John Gower, ca exemple.
Primul dicționar italian
Cu toate acestea, „italiana” ca atare era încă departe de a exista în acest moment. Dante scria într-un dialect – într-o peninsulă în care existau aproape o mie de astfel de dialecte.
Nu înainte de 1612 a fost publicat primul dicționar italian, de către o instituție din Roma numită Academia della Crusca. Vocabolario degli Accademici della Crusca al acestora, unul dintre primele dicționare din lume, a fost o încercare de a formaliza dialectul florentin (limba în care scria Dante) și acesta a devenit ulterior baza limbii italiene standard.
Ca urmare a faptului că Florența a fost un oraș-stat atât de important din vremea lui Dante până în secolul al XVII-lea, acest dialect toscan a fost cel care s-a dovedit a fi cel mai influent în dezvoltarea limbii italiene. Chiar și astăzi, limba italiană se bazează pe acest dialect – la fel cum engleza „standard” se bazează pe dialectul vorbit în jurul Londrei din vremea lui Chaucer.
Italia modernă
Până în 1861, când Italia a fost în cele din urmă unificată ca țară, doar 2,5% din populație putea vorbi italiana. Toată lumea vorbea încă dialecte regionale.
Când țara a intrat în uniune politică, „italiana” a devenit limba statului – și astfel limba comună a oamenilor din peninsulă.
Se crede că romanul lui Alessandro Manzoni, „Logodnicii”, publicat în 1827, a pus bazele limbii italiene moderne.
Tentat să tastezi „Cursuri de italiană lângă mine” pe google? Economisiți timp și mergeți direct la Superprof pentru a intra acum în legătură cu profesorii locali.
Cum se face că Biserica Catolică vorbește acum în latină?
Încetul cu încetul, latina a devenit mai degrabă limba religiei decât a poporului. În timp ce, după secolul al XVI-lea, folosim termenul de Noua Latină (sau neolatină) pentru a ne referi la latina folosită în știința internațională, folosim „latina ecleziastică” pentru a ne referi la cea vorbită de Biserica Catolică.
Dar acum, latina este vorbită doar în Vatican ca limbă oficială. Motivul pentru aceasta este că Biserica a fost, în Evul Mediu, unul dintre principalii promotori ai latinei ca limbă. O parte din cererea Reformei din secolul al XVI-lea a fost ca ceremoniile bisericești să se desfășoare în limba vernaculară.
În consecință, un atașament puternic față de latină poate fi observat în Biserica Romano-Catolică. Abia în anii 1960, Biserica a permis ca slujba să fie oficiată în alte limbi decât latina! Cu toate acestea, chiar și acum, toate documentele oficiale sunt scrise în latină.
Interesant este faptul că, deși la Vatican se vorbește în latină, pronunția se bazează pe italiană – deci s-ar putea să nu fie atât de diferite pe cât ar putea părea!
A murit cu adevărat latina?
Răspunsul la această întrebare este da și nu – și este foarte greu de identificat un moment precis în care a murit definitiv. Cercetătorii fac o distincție utilă între limbile dispărute – pe care nu le vorbește nimeni – și cele moarte, care nu mai au o comunitate nativă care să le vorbească. În acest sens, latina este o limbă moartă, dar a fost moartă de foarte mult timp.
În schimb, istoria latinei este una a schimbării: populațiile care vorbeau limba s-au schimbat, pronunția și gramatica latină s-au schimbat, iar aceasta a fost puternic manipulată și reformată de capriciile diferitelor curente intelectuale de-a lungul istoriei.
Dar latina, în mod clar, nu a dispărut niciodată – nu în același mod ca limbi precum etrusca sau feniciana, de exemplu. Mai degrabă, ea a rămas ca limbă – cel puțin, ca limbă studiată și recunoscută – datorită respectului continuu al culturii europene, ca să nu spunem adorație, pentru cultura clasică a Romei antice.
De-a lungul istoriei, mișcările culturale și puterile politice s-au străduit să își legitimeze propriile culturi și autoritate apelând la memoria Romei antice. Astfel, Sfântul Imperiu Roman și-a ales numele pentru a face trimitere la acea cultură antică – și nu este surprinzător faptul că Charlemagne a fost cel care a avut un asemenea efect asupra renașterii limbii.
În mod similar, personalitățile din timpul Renașterii din Italia au căutat să confere operelor lor artistice o mai mare autoritate prin întoarcerea la modelele culturii antice – iar acest lucru, la rândul său, a readus latina în centrul producției artistice.
Această preocupare pentru Roma antică a continuat mult timp după aceea – arhitectura romană fiind sursa de inspirație pentru orașe precum Edinburgh mult timp în secolul al XIX-lea. Cu o astfel de atenție acordată culturii anticilor, este foarte puțin probabil ca latina să dispară complet vreodată.
Ați putea, de asemenea, să vă uitați la istoria ebraicii, o limbă care a fost readusă cu succes din morți atunci când statul Israel a adoptat-o ca limbă oficială.
Exemple de cuvinte italiene asemănătoare cu latina
Latina are încă o influență uriașă asupra vocabularului italian.
Pentru a ne dovedi punctul de vedere, am alcătuit o listă cu câțiva termeni latini și omologii lor italieni aproape identici.
Aceasta este o listă neexhaustivă, cu italienii enumerați mai întâi, urmați de rădăcina lor latină și de traducerile în engleză:
| Italiană | Latină | Engleză | |
| Accelerare | Accelerare | Accelerare | Accelerare |
| Biblioteca | Bibliotheca | Library | |
| Calamità | Calamitas | Calamitas | Calamity/Disaster |
| Diploma | Diploma | Diploma | |
| Enciclopedia | Enciclopedia | Enciclopedia | Enciclopedia |
| Fondamentale | Fundamentalis | Fundamentale | |
| Gladiatore | Gladiator | Gladiator | |
| Indeterminato | Indeterminatus | Undeterminat | |
| Lacrima | Lacrima | Lacrima | Tear |
| Maggiordomo | Major domus | Butler | |
| Negociator | Negociator | Negociator | Negociator |
| Occasionare | Occasionari | Cauză | |
| Pacificazione | Pacifiicatio | Pacificatio | Pacificare |
| Querimonia | Lamentation |
Sunt tone de expresii din latină care au ajuns în engleză, de asemenea.
De ce să ne obosim să învățăm latina?
Oamenii încă mai învață latina și astăzi, și nu doar cei care lucrează în Biserica Catolică, nici cei care au ales să studieze istoria clasică sau istoria Europei medievale sau moderne timpurii.
În schimb, copiii încă mai învață latina în multe școli. Cel mai faimos, copiii de la școlile publice învață această materie – dar nu este neobișnuit și în școlile de stat. Dacă sunteți unul dintre acești oameni, ați putea beneficia de un meditator de latină.
Dacă nu sunteți unul dintre ei, v-ați putea întreba de ce v-ați deranja să învățați latina. Dar v-am spus deja că latina nu este încă o limbă pe cale de dispariție – și că ne este utilă de multe ori.
Dacă iubiți cultura italiană și lingua italiana, puteți vedea cum latina vă poate ajuta să înțelegeți mai bine lecțiile de italiană (precum și o serie de cuvinte englezești). Vă poate ajuta să învățați italiana la școală sau în cadrul unor meditații private sau să învățați italiana online – și vă va ajuta să înțelegeți de ce se regăsesc în mod special reguli în limbă, deoarece veți observa că toate aspectele neregulate ale limbii provin direct din latină.
Dar vă poate ajuta, de asemenea, să înțelegeți franceza, portugheza, româna, oricare dintre dialectele italiene – și chiar engleza, o limbă care a fost influențată de latină într-o măsură poate surprinzător de mare. Dacă sunteți interesat de gramatică, etimologie (istoria semnificației cuvintelor) sau sintaxă – cam orice aspect al lingvisticii – o cunoaștere a latinei va fi destul de esențială.
Dezvoltați-vă cunoștințele de istorie – și istoria literaturii
Tutorialele de latină nu vă vor ajuta doar la cunoașterea limbii. Dar ele te-ar putea ajuta și să înțelegi mai bine istoria antică.
În studiul latinei, veți studia cele mai importante texte scrise în această limbă. Și se întâmplă ca acestea să fie documente istorice extrem de importante, care ne ajută să înțelegem ce naiba se întâmpla în lumea de atunci, de asemenea. Nu puteți studia romanii în detaliu – sau antichitatea în general – fără o înțelegere destul de solidă a limbii latine.
În cele din urmă, deci, cunoașterea limbii latine vă ajută și la înțelegerea literaturii. Așadar, dacă sunteți un tocilar al poeziei, probabil că vă veți gândi: de unde ne luăm toate formele literare, temele și preocupările poetice și motivele? Răspunsul la această întrebare este literatura antică – inclusiv latina, dar și greaca. Așadar, dacă doriți să vă dezvoltați cunoștințele, latina este limba pe care trebuie să o învățați.
Dacă doriți să învățați cultura italiană în general, ar trebui să învățați latina așa cum a fost folosită de Virgil. Învățați elementele de bază ale limbii italiene cu ajutorul blogului nostru de italiană pentru începători.
Un profesor particular vă poate ajuta să obțineți bazele limbii italiene:
- Cursuri de italiană Londra
- Cursuri de italiană Glasgow
- Cursuri de italiană Birmingham
.